1 decembrie.
La multi ani, române.
Mănâncă, bea şi
te veseleşte.
Fii fericit.
Uită preţ de o
clipă toate lucrurile care te nemulţumesc şi încearcă să te gândeşti la cele
mai frumoase lucruri ale României.
Nu-ţi uita, însă,
temelia. Nu uita că ai fost înzestrat cu raţiunea romanilor şi cu vitalitatea dacilor şi nu-i uita pe toţi care s-au luptat pentru ca tu, cinstite locuitor
al Munteniei, Moldovei şi Transilvaniei, să te cinsteşti azi cu prietenii tăi
pe milostivele meleaguri ale ţării în care şi strămoşii cu care ne mândrim
atâta au convieţuit.
Nu uita ca la
finalul zilei să-ţi faci rugăciunea şi, Celui căruia ai fost învăţat de mic să
te închini, să-I mulţumeşti că ai avut ocazia şi anul acesta să mai asişti la o
paradă de defilare a forţelor militare din umilul oraş în care îţi petreci anii
existenţei pământene.
Aminteşte-ţi (sau
dă un search pe Google în caz că nu-ţi mai
aduci aminte de la orele de istorie) cine s-a luptat pentru această Mare Unire
şi, dacă mai vrei tu, ca o informare adiacentă, poţi să-ţi mai aminteşti şi de
celebrul Cuza care, fiind omul potrivit la locul potrivit, a fost cel care a
propulsat şi a preaslăvit cel mai mult spiriul naţional ar românilor de la acea
vreme şi, într-o oarecare măsură mai mult sau mai puţin semnificativă, a
contribuit destul de mult la această unificare.
Române, lasă, te
rog, pentru câteva ceasuri, manelele în defavoarea Imnului şi încearcă să
pătrunzi dincolo de fiecare cuvânt al acestor falnice versuri scrise de Andrei
Mureşanu (nu, oricât de paradoxal ar fi să auzi asta, nu Anton Pann a fost cel care a compus Imnul Romaniei).
Dacă vrei să adaugi un plus de naţionalism spiritului tău, poţi asculta chiar
şi Rapsodia Română, căci nimeni nu se va supăra (asta dacă nu-i pui la socoteală pe toţi vecinii pe care i-ai familiarizat cu aceleaşi manele, în aceleaşi zile, la aceleaşi ore) şi poate
chiar, cine ştie, ai onoarea să primeşti vreo cinstrire la adresa culturii tale
româneşti.
Române, dacă pui
un steag şui la geamul apartamentului tău ca să-l vada „toţi duşmanii” nu este nicidecum de ajuns. Şi nici dacă distribui pe reţeaua de socializare cu care de
mândreşti atât de mult o poză pe care ai găsit-o la nu ştiu care prieten pe
care-l invidiezi şi, din dorinţa de a nu fi mai prejos, te alături şi tu lui
în campania de etalare a spriritului ultranaţionalist de pe sfera
pseudo-intelectuală virtuală.
Mai puţină ţuică,
mai multă informare, române! În ciuda a tot ceea ce tu tinzi să crezi, Mihai
Creangă în niciun caz nu a scris "Amintiri din copilărie", iar „împuşcatul” cu
siguranţă nu a fost atât de rău sau bun pe cât este bârfit de către ceilalţi
cetăţeni din colţul străzii în timp ce mai tragi o duşcă de ţuică fiartă şi-ţi
freci mâinile plângându-te pentru nenumărata oară de cât de frig e.
Române,
păstrează-ţi umorul, inteligenţa, ambiţia, spiritul optimist şi capacitatea
incredibilă de a face haz de necaz din aproape orice, dar, te rog, nu uita că
totul are o limită.
Încetează să mai
fii atât de comod.
Ia atitudine.
Spune-ţi şi
impune-ţi cu determinare punctul de vedere atunci când este cazul şi încetează
să mai comentezi pe marginea şanţului că eşti nemulţumit de cine a ieşit în
urma vreunei votări în condiţiile în care tu, în duminica în care ai avut o
parte din puterea acestei ţări doar în mainile tale, nu te-ai deranjat să pui o
amărâtă de ştampilă de vot pe un bustul unui om care ar fi putut să te reprezinte mult mai bine decât
actualul (asta evident, în opinia ta, de român veşnic nemulţumit).
Române, încă ceva, nu te mai uita în grădina celuilalt. Aşa cum am scris şi mai devreme, eşti optimist, iar asta te impiedică să vezi şi uscăciunile din pădurea alăturată, dar te
asigur eu, sunt destule şi acolo. Mult prea multe, însă mult prea bine cambrate datorită plantarii unor pomi înfloriţi pe la margini, pentru ca tu, un naiv care încă nu are
puterea să se desprindă de Revoluţia ce i-a marcat existenţa în urmă cu 25 de
ani, să ai cum să vezi dincolo de aceste imagini ademenitoare transpuse în faţa
unui televizor care oricum difuzează informaţii care sunt exclusiv doar pentru
binele unor anumiţi grei sus-puşi.
Dar române, nu
uita ca te iubesc. Aşa cum eşti! Orice ar fi! Numai că, aşa ca tine, optimismul
şi dragostea din mine încearcă să te facă să vezi că ai şi părţi mai puţin
bune. Dar ai noroc că tot ceea ce mă leagă de acest
pământ se afla aici, chiar alături de tine şi nu pot să fiu chiar aşa de dură cu tine pe cât ai merita.
La mulţi ani!
1 decembrie 2014
